Maramuresul reprezinta una din atractiile incontastabile ale Transilvaniei iar mai jos o sa incerc sa prezint doar cateva din atractiile lui vazute si evaluate de mine .

Drumurile de acces ( iulie 2014)sunt de o calitate medie : noi am venit dinspre Bistrita iar drumul pe segmentele lui e cam asa:

– Targu Mures – Bistrita : 90 km. ; aproximativ o ora si jumatate ; un drum cu o calitate buna , modernizat de curand mai aglomerat pe segmentul Targu – Mures – Reghin si destul de pustiu de la Reghin la Bistrita unde se poate alege varianta de ocolire in caz ca nu se doreste vizitarea orasului Bistrita

– Bistrita – Borsa : 95 Km. ; aproximativ doua ore ; un drum de o calitate relativ slaba , peticit dar care nu creeaza mari probleme decat in localitatea Moisei si chiar Borsa ( unde pe alocuri se lucreaza sau unde lucrarile au fost abandonate) din cate am vazut mergand catre Viseul de Sus drumol de la Moisei pana la Sighetul Marmatiei este modernizat si e in stare foarte buna

Pe traseul acesta am oprit de doua ori pentru a lua masa  si va recomand si voua optiunile alese : la iesire din Bistrita Restaurantul pensiunii Morariu ( siteul lor : aici)  si in zona satului Fiad  la Popasul Haiducilor ( siteul lor : aici )

Una din principalele dileme pe care le ai cand explorezi o zona e alegerea locului  unde iti stabilesti ” cartierul general”  si anume daca optezi pentru o singura locatie de cazare sau doua ; noi am optat pentru orasul Borsa  pensiunea Valcinet ( siteul lor nu e prea grozav dar informatii se gasesc aici ) , o alegere inspirata ( impresiile mele referitoare la locatie : aici )

Cu Mocanita pe Valea Vaserului  pare o alegere fireasca cand ajungi prin partile astea si totusi sunt cateva detalii de care trebuie sa tii cont :

– pe perioada verii aglomeratia poate fi destul de mare iar weekendurile cred ca sunt extrem de aglomerate ( am inteles ca pornesc si 2-3 garnituri  la aflux mare de turisti )  iar daca nu ai rezervare facuta telefonic e bine sa ajungi acolo cel tarziu cu o jumatate de ora inainte de a pleca trenuletul din statie ( 08.30)

– diminetile in zona pot sa fie destul de racoroase asa ca fa bine si ia-ti o haina mai groasa si daca e risc de ploaie ia si ceva impermeabil ( cand am fost eu din cele 7 vagonase ale trenului  3 erau fara geamuri – deci nu ofera protectie la ploaie si frig

Traseul in sine e pitoresc chiar daca prima treime din el e pe o vale cu gospodarii si exploatari forestiere ; traseul e lung de vreo 22 de kilometri iar la urcare se fac trei pauze de alimentare cu apa si carbuni pe cand la coborare doar o pauza

Fiind un tren turistic timpii de asteptare , programul plecarii si al intoarcerii , stationarile …toate sunt destul de aproximative , asa ca nu va bazati ca va intoarceti la o ora exacta inapoi in gara din Viseu .

Tinerii din imagine fac parte din personalul administrativ al trenului si la plecare vand gogosi ( la propriu ) iar la destinatie gratare ; mai exista si asa-zis nasii  care pot fi utili in a afla cate ceva de prin zona .

Dupa vreo doua ore de mers se ajunge la popasul Pdis unde se poate servi o mancarica pregatita chiar de personalul transportat de primul vagon ( preturile sunt rezonabile avand in vedere locatia si conditiile ) …  dupa ce se ajunge acolo se formeaza deja cozile unde achiti contravaloarea mancarii   si  o alta coada la mancare ; o ora jumate in medie in care nu ai prea mult timp sa te plimbi prea mult dar am inteles de la un ” nas”  ca exista o zona de belvedere la vreo juma’ de ora de urcat pe pantele abripte din zona Padis

Locomotiva se odihneste in timp ce turistii se ospateaza

Intre 12 jumate si ora unu  trenul incepe sa dea semne de nerabdare si fluiera imbarcarea in vagoane ( in principiu ar fi vreo 10 minute din momentul in care incepe sa cheme turistii pana efectiv o ia din loc…timp destul sa  ne adunam de pe dealuri)

Si uite Mocanita  o ia incet la vale ; drumul pare mai usor , se leaga discutii intre pasageri si timpul trece mai usor , peisajele superbe , copii plictisiti sau zvapaiati … si uite deja Depoul din Viseu

O experienta frumoasa  dar n-as zice ca e cel mai bun lucru care ti se poate intampla in Maramures ( asa cu reiese din topul celor de la Tripadvisor.com) … daca ai copii mici care nu apreciaza peisajele poate fi un picut frustrant pentru ei mai ales catre finalul calatoriei , daca esti o persoana energica poate fi la fel de frustrant sa stai atatea ore pe scaun fara posibilitatea de a  explora pe jos Valea

Inedite mi s-au parut drezinele utilizate de localnici , unele dintre ele si in scopuri turistice banuiesc

Alte obiective extrem de apreciate in Maramures sunt vechile biserici de lemn de pe Valea Izei ( Budesti ,Poienile Izei , Ieud Deal , Desesti ) si nu numai ,  manastirile maramuresene ( din care se detaseaza Manastirea Barsana ) si desigur celebrul Cimitir Vesel de le Sapanta.

In timpul petrecut de mine in Maramures am vizitat din pacate doar o singura manastire : Manastirea Moisei ( se ajunge aici de la drumul care leaga Pasul Setref de Mosiei – pe un drum secundar asfaltat dar ingust ); biserica veche dateaza de pe la inceputul secolului al XVII-lea si are o istorie interesanta ( aici )

Biserica veche poate fi foarte interesanta pentru credinciosi si nu numai datorita vechimii picturilor din interiorul ei  dar si exteriorul manastirii e o zona frumoasa cu peisaje superbe numa’ bune de savurat in liniste si smerenie .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru cei insetati de frumusetile naturii Maramuresul este o destinatie generoasa in toate anotimpurile ; eu m-am concentrat doar pe zona Borsa in primul rand pentru Pietrosul Rodnei ( la cei 2303 metri e cel mai inalt varf din Orientali) un pisc relativ accesibil si spectaculos

  Semet , sfidator parca dar  si mandru si generos  ca un morosan protector cu copiii lui ( ” Dupa pui de morosan/ Sa nu dai cu bolovan/ Ca daca nu l-i lovi…/ Vai de capu’ tau a fi”) PIETROSU’ Rodnei te asteapta sa-ti dezvaluie secretele aflate doar de cei ce se incumeta sa-l urce.

Traseul pe care l-am ales e cel clasic din Borsa ( banda albastra) : cum vi cu masina dinspre Sighet , intri in Borsa iar dupa ce lasi Spitalul  in dreapta faci prima la dreapta ( strada Avram Iancu) , mergi pe drumul ingust dar  asfaltat recent pana aproape de schit unde exista o parcare amenajata ( din busteni si pietris) pe malul unui parau ; aici am lasat masina si am urmat traseul care se suprapune drumului forestier care urca pana la statia meteo

Drumul e intr-o stare destul de proasta si mai bine ca e asa ( doar offroaderii pot sa urce pe el pana la Statia Meteo) iar urcusul e lin si plin de privelisti incantatoare ; la altitudinile mai mici e omniprezent afinisul iar cum urci afinele sunt din ce in ce mai necoapte

Dupa maxim doua ore de urcare cu pauze de hidratare si admirat peisajele se ajunge la Statia Meteo ( unde din cate am inteles se mai ofera cazare peste noapte celor obisnuiti cu cabanele de munte)

De la Statia Meteo in maxim un sfert de ora de mers pe o poteca superba prin jnepenis  se ajunge la lacul Iezer ( un lac glacial aflat pe fundul unei caldari glaciare ) … cu apa limpede si rece ; o pauza binevenita si incepi sa cauti pe versanti poteca care duce sus pe Pietrosu; de aici mai ai intre o ora si doaua pana sus la o diferenta de altitudine de 500 de metri; in urcare ti se dezvaluie forma lacului ce e extrem de familiara celor care au vazut harta Romaniei  🙂

Recomand sa nu te grabesti pentru ca  daca ai putina rabdare o sa vezi aproape de poteca marmote ( tipetele lor inconfundabile anunta prezenta unui rapitorldin aer dar in mare parte a timpului stau la soare si se joaca )

Ajuns in varf , nu-ti ramane decat sa savurezi panorama neintrerupta si varfurile pe care le poti identifica usor: Puzdrelul , Buhaescu Mare , Tiblesul , muntii Maramuresului si cate si mai cate cu conditia sa ai o harta :))

Totul e la superlativ de-acolo de sus dar daca mai ai  si norocul sa dai de doi padurari cu ochii formati si care iti cer binoclul ( cum erau mai modest imbracati si sumar echipati pentru munte , am avut o strangere de mana sa le dam benoaclele)  sa vada ei ceva …

si cand incep sa numere … SURPRIZAA!!!    capre negre … Chiar ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior; in poza se disting la rezolutie mare un numar de 8 capre si un ied ( halucinant …cum au putut sa vada padurarii iedul)… pentru asa ceva s-a inventat termenul de recunoscator ; asa ca daca cineva necunoscut pe munte va cere binoclul e pentru ca vrea sa va arate ceva deosebit si nu sa fuga cu el …oamenii muntelui sunt oameni frumosi ( ma rog … exceptand braconierii si taietorii de lemne )

Entuziasmat , pornesti la vale vrajit si de frumusetea versantilor acoperiti cu flori de Bujor de Munte (sau Smârdar – face parte din familia Rhododendronilor ) care in perioada asta a anului ( inceputul lui Iulie) sunt cam pe scuturate dar inca ofera privelisti alpine extrem de colorate

Ajuns din nou la lac cu greu te poti abtine sa nu-ti bagi picioarele in el ,intr-o ciudata traire de divin amestecat cu durere ( evident un picior incins intr-o apa cu putine grade  pe plus e o combinatie extrema)

De aici si pana la masina din vale mai avem maxim trei ore ( cu tot cu culesul afinelor … apropo de afine , daca vezi ca nu ai spor la culelsul lor nu te intrista , inseamna ca n-ai cu tine un piaptan special si probabil la locul de cazare vor da tarcoale baieti mai rabdatori care iti ofera galeti pine cu afine la pret negociabil … cel cu care am targuit o galeata inca n-avea abilitati in zona vanzarilor si am ales sa fiu mai generos cu el decat pretul pietei – undeva in jur de 35 de lei galeata de 5 litri )

Concluzii traseu :

– distanta parcursa : 15 km. – dificultate medie

– diferenta de nivel destul de mare : se pleaca de la 900 de metri si se ajunge la 2303 …deci vreo 1400 de metri

– panta e destul de constanta

– ia apa cu tine ca nu prea sunt izvoare , bocancei buni , binoclu  si pelerina de ploaie daca vremea nu e 100% favorabila ( semnal Orange este cam pe tot traseul )

 Am vrut sa vedem si Cascada Cailor ( una din cele mai inalte cascade din Carpati – care in perioada asta are si apa 🙂  )  … se urca cu teleskiul din statiunea Borsa cam 20 de minute si se coboara catre cascada inca vreo juma’ de ora Evident ca daca e vreo sansa de ploaie , se va materializa exact cand esti pe telescki sau pe traseul catre Casdada asa ca e bine sa ai ceva impermeabil si un pic de toleranta la ploile de vara

  Cam atat am reusit sa fac in cele doua zile ( trei nopti) in tinutul Maramuresului  …  las pe altadata Sapanta , Barsana ,alte biserici de lemn  , Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet si alte piscuri de prin zona si inchei cu o poza sugestiva facuta in urma unei ture facuta acolo la ceas de seara cu un impatimit al offroadului

  S-aveti  drumuri bune in Maramures si sa va bucurati de ospitalitatea si caldura morosenilor asa cum am facut-o si eu 🙂